Peștera Petralona
Existența unui număr mare de peșteri într-o țară în care 65% din sol este calcaros este absolut firească. De altfel, Grecia este a doua țară din lume, după China, în ceea ce privește numărul de peșteri. Mii de astfel de formațiuni au fost explorate, cartografiate și studiate, iar peste 100 dintre ele sunt considerate de interes deosebit pentru vizitatori.
În anul 1959, un localnic din Petralona, în Halkidiki, în nordul Greciei, încercând să găsească surse de apă pentru sat, a descoperit o mică fisură pe versanții muntelui Katsika. Doi tineri curajoși au coborât cu o frânghie la o adâncime de 13 metri și, la întoarcere, au descris pentru prima dată formațiunile spectaculoase de stalactite și stalagmite pe care le văzuseră.
În același an, a avut loc prima explorare și cercetare științifică a peșterii, realizată de președintele Societății Speologice din Grecia, Ioannis Petrocheilos, și Anna Petrocheilou. Cercetările care au urmat până în 1964 au scos la iveală un număr mare de săli și galerii, cu înălțimi între 8 și 10 metri, decorate impresionant.
Formațiunile stâncoase seamănă cu cactuși gigantici, perle roz, coloane masive sau perdele delicate, iar în multe locuri lacurile sunt alimentate de material stalactitic.
Pe lângă frumusețea naturală și dimensiunea sa, peștera are o importanță majoră din punct de vedere antropologic și paleontologic. În anul 1960, în timpul cercetărilor, cea mai importantă descoperire a fost craniul unui om preistoric, unic în Grecia, care se află astăzi la Universitatea din Salonic. Acesta datează de aproximativ 200.000 de ani și aparține unei forme de tranziție între Homo Erectus și Homo Sapiens, fiind cea mai veche dovadă a prezenței umane în Grecia.
Craniul era acoperit de material stalactitic. De asemenea, au fost descoperite oase și dinți fosilizați ai faunei locale, inclusiv urși, hiene, lei, leoparzi, rinoceri, cerbi și cai. Fosilele, împreună cu unelte din piatră și os utilizate de locuitorii preistorici ai peșterii, sunt expuse în Muzeul Paleontologic, situat la doar câțiva pași de peșteră.
Cercetările au continuat până în 1976. Cu sprijinul Organizației Naționale de Turism a Greciei și sub îngrijirea Societății Speologice, peștera a fost deschisă publicului în anul 1979. Aceasta se întinde pe o suprafață de 10.400 de metri pătrați, cu galerii de aproximativ 2.000 de metri lungime, iar temperatura rămâne constantă pe tot parcursul anului, la aproximativ 17°C (±1°C).
